Dintotdeauna mi-am dorit sa vizitez Barcelona si in mod special Sagrada Familia, iar spre fericirea mea acest lucru s-a intamplat acum doi ani. De ce am aterizat pe aeroport m-am cazat repede la hotel dupa care am plecat in graba sa vizitez obiectivul mult dorit. Dupa ce m-am incurcat de cateva ori pe traseul metroului am reusit in sfarsit sa cobor la statia potrivita. Si cum eram eu atat de grabita si dupa ce am trecut de scarile rulante si am dat de unele scari normale pe care trebuia sa le urc si tot uitundu-ma in sus pentru ca incepeam sa vad o parte din biserica. Nu stiu cum s-a inatmplat dar fix cand am reusit sa ajung sus si fiind uimita de opera lui Gaudi sa ma impiedic de ceva atat de tare incat am cazut si mi-am rupt piciorul. Eram atat de uimita si dezamagita incat nu stiam cum sa reactionez.

Noroc ca mi-am revenit repede si am ajuns la spital unde medicii mi-au pus piciorul intr-un aparat gipsat si fiindca eram turista le-am cerut si un scaun rulant cu care sa ma deplasez. Ei au fost draguti si mi-au ascultat rugamintea iar apoi fiind considerata o persoana cu dizabilititai am beneficiat de reduceri substantiale la pretul biletelor din toate muzeele vizitate plus ca nici nu a mai trebuit sa stau la acele cozi imense pentru a intra in diferite obictivele turistice.

Doar ca un ghinion nu vine niciodata singur, intr-o nopate cand eram in camera de hotel si incercam sa ma duc la baie, probabil pentru ca era intuneric in camera si eu ma deplasam mai greu cu aparatul meu gipsat. Nu pot sa imi imaginez cum dar am dat cu capul de usa de la baie atat de tare incat a inceput sa-mi sangereze nasul. Durerea era imensa mult mai mai mare decat a piciorului iar nasul mi se umflase considerabil. In mijlocul noptii m-am dus din nou la spital iar medicii mi-au bandajat nasul cu un pansament imens de abia mai puteam sa vad pe unde calc.

Dar asa cum eram eu in acea situatie cu piciorul rupt deplasandu-ma intr-un fotoliu rulant si cu nasul bandajat, tot am reusit sa vizitez o parte din obiectivele turistice pe care mi le-am propus sa le vad si m-am bucurat de fiecare reducere pe care am primit-o la diverse achizitii. Chiar daca nu a fost cea mai fericita vacanta din viata mea, tot am reusit sa ma bucur de cateva lucruri simple.

 Doua fulgere lumineaza cerul de un cenusiu metalic, un vant dusmanos si rece scutura frunzele copacilor tineri, iar stradutele amortite de razele soarelui se cutremura la zgomotul unui tunet.

Oamenii grabiti alearga spre masinile parcate in apropiere vrand sa se ascunda de mania ploii ce va pune stapanire pe intreg orasul in cateva clipe.

La fel si Stefan, merge in pasi grabiti spre masina care este parcata la capatul stradutei inguste ce te duce cu gandul la un labirint.

Stropii reci de ploaie i-au invadat fruntea si mainile, iar acum simte mania ploii pe tot trupul, picurii mari prelingandu-se pe fata acestuia dandu-i un aer trist.

Isi da seama ca pana la masina mai are mult de mers si atunci se hotaraste sa poposeasca pana ce se linisteste vremea tulburata in primul magazin deschis de pe strada Panait Istrati.
Dupa cativa pasi prin ploaia rece ca gheata, o vitrina mare cu flori colorate i se iveste in cale iar pe usa mare din fier forjat scrie cu litere colorate Floraria cu povesti.

Stefan trage de usa fara sa acorde atentie scrisului si intra grabit in incapare, bucuros ca a reusit sa gasesca un adapost de ploaie pentru cateva minute.

Frigul i-a cuprins tot corpul, dar mirosul de flori ii invaluie simtul olfactiv si cand priveste in jur vede zeci de buchete de trandafiri in toate culorile si marimile frumos aranjate pe rafturi ce te duc cu gandul la o expozitie florara.

– Buna ziua, va putem ajuta cu ceva, aude o voce calda din spatele casei de marcat.

Stefan ridica ochii, inca fascinat de buchetele de trandafiri si raspunde sec cu un glas fara intonatie.

– Nu… da raspunde el incurcat. Stiti eu vreau doar sa ma adapostesc de ploaie.

– Atunci pana reapare soarele, va invit sa admirati cateva buchete de trandafiri.

Stiti buchetele noastre de trandafiri au menirea de a mangaia sufletele, iar daca vreti sa cumparati flori pentru iubita atunci va pot ajuta.

– Nu imi pare rau, dar nu am cui sa ofer flori, raspunde Stefan sec si monosilabic.

– Nici macar o persoana careia vreti sa-i faceti o surpriza, sau macar sa-i acordati o mica atentie?

Atunci Stefan se lasa in voia unei fantezi si ii aparu in minte Iulia, tipa pe care o cunoscuse saptamana trecuta la un seminar de marketing si care reusise cu rasul ei vesel sa-l bine dispuna toata ziua.

In acel moment usa florarie se deschise cu un scartit lung si un glas ascutit il trezi busc pe Stefan din visare.

– Vai ce tare ploua afara! Spuse o batrana garbovita ce incerca pe toate caile sa se agate de tinerete, fiind viu colorat imbracata si purtand tocuri inalte, care ajung in dreptul casei de marcat isi schimba tocurile cu sandale Dr Scholl.

– Ohh!, mama, nu trebuia sa vii pe vremea asta la floraire, ma descurc si singura spuse vanzatoarea pe un ton ingrijorator.

– Nu ma tine pe mine o ploaie in loc, raspunde batrana cu umerii rotunzi, cu un glas plin de viata.

Stefan o privi fascinat pe batrana ce tocmai isi facuse aparitia in florarie, iar parul grizonat si coafura acesteia il ducea cu gandul la bunica lui ce i-a facut copilaria un adevarat basm.

– Iar tu tinere, cui vrei sa-i oferi un buchet de flori? Il intreaba batrana privindu-l insistent.

Stefan ramase tacut si privi spre batrana cu ochii calzi si timizi avand o expresie blajina pe fata.

Batrana ii facu semn din priviri sa il urmeze la masuta rotunda din fier forjat unde prefera in fiecare zi sa-si bea ceaiul cu aroma de iasomie, privind strada aglomerata.

Dar de data aceasta era acompaniata de Stefan care se asezase acultator pe scanului pe care il indicase batrana, si incepu sa priveasca lenes spre strada ce inca mai era inundata de stropii nervosi de ploaie.

Atunci batrana il privi insistent cu ochii ei mari si blanzi, si cu un suras ce aparu pe buzele subtiate de trecerea timpului privind spre strada inca goala de oameni si isi aminti cum a luat nastere Floraria cu Povesti.

Treceam in fiecare zi pe aici cand ma duceam la liceu chiar daca ocoleam trei strazi pentru asta.

Ohh! Ce vremuri de mult apuse, spuse cu un oftat plin de nostalgie.

Il vedeam in fiecare aici vanzand cele mai frumoase buchete de trandafiri de pe strada. Imi era drag, avea parul castaniu si ochii verzi iar cu zambetul lui cald reusea sa cucereasca inima oricarei fete.

Tot timpul cand ma vedea trecand prin fata florariei ma oprea si imi dadea un buchet mare de trandafiri, si fiecare buchet avea povestea lui.

Fie ca erau albi, galbeni, portocalii sau violet, toate buchetele aveau ceva special.

Poate pentru ca imi provocau emotia primului fior de dragoste, prima tresarire a iubirii se instala incet in sufleul meu.

Pana intr-o zi cand nu l-am mai vazut deloc.

Chiar daca am umblat zile intregi pe aceasta strada nici urma de El, nici un fior al dragostei nu-mi mai dadea tarcoale, credeam ca s-a insurat si s-a mutat de aici, dar eu in adancul sufletului meu speram ca intr-o zi sa ne intalnim si asa si a fost.

Dupa mai bine de un an, cand deja il uitasem complet, il vad venind agale spre mine, mai slab si mai palid ca de obicei, cu un mers garbovit si greoi, dar cu acelasi zambet cald ce mi-a furat inima, si cu un buchet mare de trandafiri rosii ce ii contrastau fata bolnavicioasa.

M-am bucurat teribil ca il vad, iar cu buchetul mare de trandafiri rosii a reusit sa-mi inmoaie inima pe loc.

In afara de un buchetul de trandafiri cu care era insotit mi-a mai facut o surpriza si mi-a daruit acest inel si dragostea lui pana cand moartea ne-a despartit.

Tot el m-a invatat cum sa ingrijesc florile, si semnificatia culorilor trandafirilor.

Ochii batranei se umezisera, iar Stefan privea uimit la batrana din fata lui, gandindu-se la povestea ei de dragoste iar apoi gandul ii zbura tot la Iulia.

Poate ca ar trebui sa-i trimit un buchet de trandafiri isi spuse el in gand. Nu cred ca ar fi o idee rea.
Dupa ce ploaia s-a oprit si Stefan a sorbit si ultima gura de ceai, se ridica politicos in picioare multumindu-i batranei pentu gazduire si se indreapta grabit spre iesire, unde un buchet mare de trandafiri albi ii atrage atentia.

– Nu va suparati, in cat timp poate fi livrat acest buchet de trandafiri?

– In minim trei ore, ii raspunde vanzatoarea cu un glas vesel, fiindca clientul ei s-a hotarat asupra unui buchet.

Doriti sa fie insotit de un mesaj? Noi va putem oferi idei si ajutor in compunerea si scrierea mesajelor, ii spuse discret vanzatoarea.

– Da…raspunde Stefan lung si incurcat, as vrea sa scrie ca imi doresc sa o cunosc mai bine.

– Cel mai bine ii scrieti ceva de genul acesta “Fara poezii si fara cuvinte marete. Vreau doar sa te cunosc mai bine” ii sari in ajutor vanzatoarea.

– Da, imi place mult raspunde Stefan, zambind usor jenat.

– Si la ce adresa sa fie livrat? Atunci Stefan isi scoase telefonul din buzunar si verifica discret profilul de facebook al Iuliei afland ca lucreaza la compania Imarke, la trei strazi departare de florarie.

– Ok, astazi pana la ora patru, buchetul de trandafiri va fi livrat destinatarei, ii spuse vanzatoarea amabila.

– Sa stiti ca fiecare buchet este atent ambalat intr-o cutie cu flori astfel incat surpriza sa fie si mai mare atunci cand destinatara deschide cutia.

– Perfect, raspunde Stefan bucuros, si se indreapta spre usa cand ii mai vine in cap o idee geniala. Se gandeste ca in fiecare vineri ar putea sa-i ofere Iuliei cate un buchet de trandafiri in cele sase culori care se gasesc la Floraia cu Povesti, iar fiecare dintre cele sase buchete de trandafiri va fi semnat cu cate o initiala din prenumele lui.

Astfel, dupa colectionarea celor sase buchete de trandafiri, putand fi format numele lui ca intr-un puzzle.

Dupa ce i-a spus vanzatoarei ideea lui facand-o complice la planul lui, Stefan iese grabit din florarie si se indreapta spre masina parcata la capatul strazii aglomerate de oameni.

Soarele a luat locul ploii si a inceput sa managaie timid straduta Florariei cu povesti.

…………………………………………………………………………………….

Ultimul buchet de trandafiri a fost livrat Iuliei, iar batrana si fiica acesteia stau la masa lor rotunda din fier forjat sorbind ceaiul cu aroma de iasomie si privind pe geam la oamenii cat mai grabiti si cat mai nepasatori.

– Mama! se adreseaza tanara, batranei, crezi ca Stefan si Iulia formeaza un cuplu acum?

Iar batrana cu ochii expresivi si plini de satisfactie ii raspunde cu un glas dulce si cald,”fiecare buchet de trandafiri pe care il livram aduce bucurie si emotie in sufeletul unui om.

La fel cum tatal tau mi-a umplut sufletul de petale de trandafiri, asa vreau si eu sa ofer oamenilor o mica bucurie prin fiecare floare care topeste si cea mai rece inima.

Batrana se ridica usor de la masa si se indrepta spre biroul unde isi tine laptopul.

Il deschide de la buton si fiind teribil de mandra de priceperea ei in materie de internet, se logheaza pe pagina administrativa a siteul Florariei cu povesti care acum ofera si flori online unde tasteaza cu usurinta urmatorul mesaj: “Noi nu livram flori. Noi aducem emotie.”

Citeste cu atentie continutul mesajului apasa tasta Enter si vazu cum mesajul apare pe site.

Se ridica ganditoare de la laptop si isi zice: iata cum povestea Iuliei si a lui Stefan a mai scris o fila plina de emotie si neprezavut din cutia plina cu povesti unice a florariei noastre.